Prieteniile născute din voluntariat sunt neprețuite. Așa am cunoscut-o pe Denisa Răduță, un om care crește prin fiecare faptă bună pe care o face. Am ales-o pe ea să deschidă seria de interviuri pentru că e copilul comunității Curtea de Argeș care mă inspiră cel mai mult.
La un moment dat, când o intervievam, Denisa mi-a spus că ea se vede ca pe o adolescentă normală. Eu nu o văd așa, Denisa e o strălucire, un om plin de optimism, dorință de schimbare și visuri pentru un viitor mai bun.
Î: Cum e Denisa când nu e voluntar?
R: Dacă ar fi să mă asemăn eu, ca și când aș fi altă persoană, cred că aș spune despre mine că sunt ca orice altă adolescentă. Înainte de toate sunt soră și fiică. Sunt eu însămi și sunt foarte mândră de cine sunt. Sunt puțin haotică în gânduri și gesturi. Probabil de-aia deseori sunt foarte dezorganizată cu timpul meu, dar întotdeauna ajung să fac ce-mi propun. În timpul liber, mă găsești dansând prin casă sau citind. Dacă ar fi să mă descriu cu cvea, acel ceva ar fi un răsărit la 6:59.
Î: Că tot a venit vorba de citit, ce gen citești?
R: Nu am un gen preferat neapărat. Citesc tot ce-mi pică în mână, doar să mi se pară interesant. În ultimul timp, am observat că sunt atrasă de romane care analizează evenimentele importante din Al Doilea Răzvoi Mondial, mai ales Holocaustul.
Î: Cum vedeai tu voluntariatul înainte să fii parte din poveste?
R: Mi se părea o chestie ambiguă și aveam impresia că oamenii ăia sunt plătiți sau primesc, efectiv, ceva să fie acolo. Asta se întâmpla când eram mică. După mi-am dat seama că voluntarii sunt, de fapt, niște oameni foarte faini. În cazul în care o să schimbe cineva România de acum, , nu e “generatia voastra” asa cum auzim deseori, ci voluntarii pentru ca ei au idei. Ideile lor sunt mărețe, iar ei sunt dispuși să lupte pentru ele.
Î: Cum a început povestea voluntarului care ești astăzi?
R: Am devenit voluntar din întâmplare, ceea ce mi se pare foarte amuzant. Auzisem și înainte de voluntariat, dar nu știam dacă pot să-l fac la mine în oraș. Aveam 15 ani, cred. Eram în timpul orei de engleză când a intrat Cătă ( un voluntar care mi-e acum prieten ) și a întrebat dacă vrea cineva să facă voluntariat, eu și doi colegi am plecat cu el. Am crezut că se referă la ceva strict de o oră. Am mers în sala de festivități a liceului, unde era foarte multă lume , iar eu eram bulversată . Am trecut printr-un proces de recrutare și așa am ajuns voluntar GhepArt. Atunci m-a prins febra și am încercat să găsesc cât mai multe oportunități.
Î: Care sunt super-puterile unui super-voluntar?
R: Prima e, clar, răbdarea și cred că asta ar trebui să fie super-puterea oricărui om. Alta ar mai fi dorința de a ajuta pentru că, până la urmă, asta te face să vrei să fii voluntar. Ultima, dar nu cea din urmă, dorința de propagare a civismului, așa, în general, este tot o super-putere a super-voluntarului.
Î: SPOILER ALERT! Care sunt viitoare proiecte pe care le ai în plan?
R: Din februrie sunt și ambasador la Girl Up Romania și o să desfășor alături de ei un proiect legat de educație sexuală, fluiditate de gen și ” girl empowerment”. Chestii pe care sunt foarte onorata si nerabdatoare sa le impartasesc cu cei din jur. Sper sa-mi tin atelierele incepand cu luna mai, dar avand in vedere situatia actuala, consider ca cel mai important e sa ne protejam unii pe ceilalti si sa stam acasa
Î: Ca cetățean activ, care crezi că sunt lipsurile și punctele forte ale comunității în care trăiești?
R: Punctele forte sunt clare. Fiind o comunitate mică, e mai ușor să ajungi la oameni. În sensul că, știi clar de unde poți să iei informațiile , care sunt persoanele pe care te poți baza și cine „mișcă” lucrurile în oraș.
Lipsurile… sunt destul de multe. Însă, unde mă doare pe mine cel mai are, este faptul că oamenii nu sunt destul de deschiși. Chestia asta creează într-un fel o barieră între activitățile pe care le desfășurăm la GhepArt și publicul țintă. Ca adolescent, uneori aș vrea să am un loc în care să-mi petrec timpul liber, alt loc în afară de pub si alte localuri. O data cu Ghepart Hub, l-am obținut, dar mi-ar plăcea să fie cât mai multe astfel de locuri care să creeze oportunități, care să ridice și să încurajeze tinerii din oraș. Un mod și loc în care să fim și noi băgați în seamă.
Î: Ca încheiere, care sunt filmul, scriitorul și serialul preferat?
R: Am două filme preferate pentru că am două genuri preferate – romance și psihologic. „If I stay” la romance „Mr. Nobody” la psihologic.
Ca autori, în literatura română, preferatul meu e Mircea Eliade, iar în cea străină, Jojo Moyes.
Serialul preferat e clar „The Society”.
Kefi 
Felicitari frumoaso!Te pup si mult succes mai departe!
ApreciazăApreciază
Interesantă şi promițătoare viziune. Multă voință, ambiție şi dorință de implicare în tot ceea ce vrei să faci!
ApreciazăApreciază